Autor: rascuplans

Intr-o seara, pe un drum de tara, un taran se intorcea acasa cu caruta
trasa de un cal si insotit de ciinele lui credincios. Inainte de sat,
drumul urca un deal, iar calul, obosit, incetineste. Taranul,
nerabdator sa ajunga acasa, incepe sa-i dea bice. Rabda calul ce rabda, dar la un moment dat se intoarce spre taran si-i zice:
– Ce dracu, bai, Gheorghe, dai in mine de parc-as fi vita! Las-o, bre,
mai moale ca ma doare si pe mine!
Taranul face ochii cit cepele, sare din caruta si o ia la fuga prin
padure, urlind. Alearga ce alearga si dupa un timp se opreste si se
aseaza sub un copac sa se odihneasca. La putin apare si ciinele, cu
limba scoasa de un cot. Se aseaza linga stapin sa-si traga si el
rasuflarea, dupa care zice:
– Bai, Gheorghe, da’ ce m-a speriat calul ala cind a-nceput sa
vorbeasca…

O masina loveste brutal o caruta. In urma accidentului calul si
carutasul sunt raniti destul de grav. Politistul vine la fata locului
si vazand calul chinuindu-se, intr-un acces de mila, il impusca. Apoi se
indreapta catre carutas cu pistolul in mana si il intreaba:
-Si dumneavoastra sunteti ranit?
-Nu, nu! Doamne fereste, asa de bine nu m-am simtit niciodata!…