O, ce frumoşi ne sunt părinţii,
Părinţii mei, părinţii tăi!
Aşa frumoşi sunt numai sfiinţii,
Numai fiinţa lacrimii!
– Grigore Vieru
Cine sunt Părinții mei? Cine sunt Părinții lui Valeriu Rascu? Adesea am auzit această întrebare.
Astăzi m-am reîntors în satul meu de baștină, Bălceana, locul unde m-am născut, am copilărit și unde mă întorc de fiecare dată cu drag. Mi-ar fi plăcut nespus să vă pot face cunoștință cu părinții mei, Ion și Valentina Rascu… dar, din păcate, ei nu mai sunt printre noi!
Timpul trece, dar dorul nu.
Sunt clipe în care liniștea vorbește mai mult decât cuvintele, iar în tăcerea ei se aud vocile lor, blânde și dragi!
Chipurile părinților rămân adânc întipărite în inimă!
Au fost și sunt lumina drumului nostru, sprijinul, rădăcina.
Astăzi nu le mai putem atinge mâinile, dar le simțim prezența în fiecare pas, în fiecare rugăciune, în fiecare faptă bună făcută cu gândul la ei.
Nu există zi fără amintirea lor, fără un gând trimis spre cer, fără un„Mulțumesc” rostit în șoaptă.
Părinții nu pleacă niciodată cu adevărat
ei trăiesc în noi, prin tot ceea ce am devenit!
Aveți grijă de părinții voștri. Prețuiți-i cât îi aveți aproape și spuneți-le cât mai des cât de mult îi iubiți1