Trei osence | RASCUPLANS.RO

Trei oşence, foste prietene din copilarie, colege de scoala mai tarziu, se intalnesc dupa mai multi ani, deja mature.
Dupa’mbraţisarile de rigoare, “Ce mai faci?” etc., se intreaba reciproc:
– D-apoi tu, Marie, luatu-te-ai?
– Luat, dara.
– Si, cum-ui?
– D’apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mandru, chipeş, puternic, numa’ că are un beteşug!
– Dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca-i surd de-o ureche!
– No, las’, că nu-i bai, doar nu trebe sa auda toate cele!
– D-apoi tu, Anuta, tu luatu-te-ai?
– D-apoi, cum?!
– Si-al tau, cum-ui?
– Doamne, că al meu îi ca o catana, mere tantoş pe ulită si îi tare ca un taur, frumos ca Soarele, da’ are un beteşug!
– Dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca-i chior de-un ochi, nu vede bine
– No, las’, că nu-i bai, doară nu trebe sa vadă chiar toate cele!
– D-apoi tu, Minodoro, tu luatu-te-ai?
– Pai, tu fetilor, eu mi-am luat un ficior cum nu s-a mai ezistat pe suprafaţa Pamântului! Păi, al meu îi cât bradul, îi deştept, puternic ca un urs, frumos ca o icoana, da’ are ş-al meu un beteşug!
– Da’ ce beteşug are, bata-l norocu’?
– Păi, al meu dimineata ma …, la amiaz’ ma …, seara ma … iara!
– Si, dusu-l-ai la doftor?
– Dus.
– Si, ce-o zis doftoru’?
– O zis ca n-are ţinere de minte. T